sâmbătă

Ploaie.



E ceva..ceva ce ma prinde usor de trecut...ceva ce ma face sa zambesc,sa plang,sa rad...ceva ce imi aduce aminte de mine,de trupul si sangele meu...ceva ce ma face sa-mi inchid umbrela pentru o clipa...ceva ce ma face sa ridic capul spre cer,sa stau in ploaie si sa zbier. Mi-e dor de mine si de el. De noi,cei doi copii ciudati,imbratisati de dor si ploaie.

marți

Alb.

Ma trezesc zambind,langa tine..Totul e asa cum trebuie sa fie dar miroase a alb..Mirosul imi invaluie puternic narile,ma face sa ma pierd,sa visez,sa ma scufund in alb! Prea mult alb,prea putin din mine..Ma simt pierduta intr-o catifea alba,ce ma trimite intr-o lume complet alba. Sunt prizoniera unui alb de mult uitat!