E ceva..ceva ce ma prinde usor de trecut...ceva ce ma face sa zambesc,sa plang,sa rad...ceva ce imi aduce aminte de mine,de trupul si sangele meu...ceva ce ma face sa-mi inchid umbrela pentru o clipa...ceva ce ma face sa ridic capul spre cer,sa stau in ploaie si sa zbier. Mi-e dor de mine si de el. De noi,cei doi copii ciudati,imbratisati de dor si ploaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu